Făt-Frumos din lacrimă În vremea veche, pe cînd oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decît în germenii viitorului, pe cînd Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pămîntului - în vremea veche trăia un împărat întunecat şi gînditor ca miazănoaptea şi avea o împărăteasa tînără şi zîmbitoare ca Şi-i puse mama numele: Făt-Frumos din lacrimă. Şi crescu şi se făcu mare ca brazii codrilor. Creştea într-o lună cât alţii într-un an. Când era destul de mare, puse să-i facă un buzdugan de fier, îl aruncă în sus de despică bolta cerului, îl prinse pe degetul cel mic şi buzduganul se rupse-n două. Povestea Făt-Frumos din lacrimă. Făt-Frumos din lacrimă, de Mihai Eminescu. În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, - în vremea veche trăia un împărat întunecat şi gânditor ca miază-noaptea şi avea o împărăteasă Adăugat acum: 10 ani în urmă. Fat frumos din lacrima , este cel mai nou basm adaugat in categoria povesti si basme pentru copii.Vizionare placuta! Fat-Frumos din lacrima. de Mihai Eminescu. In vremea veche, pe cand oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decat in germenii viitorului, pe cand Dumnezeu calca inca cu picioarele sale sfinte Era fata Genarului. — Bine-ai venit, Făt-Frumos, zise ea, sărind de la fereastră şi deschizând porţile măreţului castel, unde ea locuia singură ca un geniu într-un pustiu, astă-noapte mi se părea că vorbesc c-o stea, şi steaua mi-a spus că vii din partea împăratului ce mă iubeşte. În sala cea mare a castelului, în cenuşa Făt-Frumos din lacrimă. În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, - în vremea veche trăia un împărat întunecat şi gânditor ca miază-noaptea şi avea o împărăteasă tânără şi zâmbitoare ca miezul luminos al zilei. gsoNn. Fat Frumos din lacrima o fură iar pe fata Genarului, numai că, de data asta, Genarul nu mai putu să îi ajungă. Cei doi ajunseră la palatul împăratului. Ileana plânsese de iubire și de dor până își pierduse vederea. Lacrimile le adunase într-o scaldă (baie, bazin), iar de jur împrejur crescuseră niște flori palide, florile durerii. Asemănător unui poem în proză, basmul lui M. Eminescu, „Făt-Frumos din lacrimă", cere o montare pe măsură. Scenele dinamice, de călătorie, de dialog sau de luptă alternează cu scenele onirice sau cu cele în care sunt prezente păpuși și jocul de umbre, într-o formă elegantă, dar și distractivă.

fat frumos din lacrima povestire